Rubus idaeus. Fam. Rosaceae.

Denumiri populare: azmură, mană, mălină, mur, poame de runs, rug de munte, scobicuri, smin, smeurar.

Descriere- arbust stufos, ghimpos, cu tulpini aproape erecte, cu ramuri arcuate, spre vârf flexuoase, cilindrice, cu ghimpi drepţi. Frunzele sunt alb-tomentoase pe partea inferioară, cele de pe ramurile sterile penate cu 5 foliole ovale, iar cele de pe ramurile fertile cu 3 foliole dinţate, mucronate. Rar frunzele cu 7 foliole. Florile albe formate din 5 sepale, 5 petale albe, numeroase stamine. Fructul globulos sau semiglobulos, mai alungit la plantele de cultură, este o polidrupă roşie, zemoasă cu caliciul persistent. Înfloreşte din iulie până în august.

În scopuri terapeutice se folosesc frunzele (Folium Rubi idaei). Frunzele uscate au miros plăcut şi gust astringent. De asemenea se foloseşte foarte mult şi fructul.

În tradiţia populară: se cultivă prin grădini sau se culeg de la munte.

   Ceaiul din frunze sau ramuri tinere se lua contra tusei, răcelii şi temperaturii ridicate, durerilor de cap, de stomac, de inimă.

   Ceaiul din tulpini tinere şi frunze care se fierb până se îngălbeneşte apa se foloseau contra afecţiunilor renale.

   Împreună cu măcieşe se folosea în boli de inimă.

   Siropul de zmeură se da la aprindere de plămâni şi se făcea un tratament mai îndelungat la tuberculoză.

   Frunza uscată se folosea pentru buboaie vinete: se muia în apă caldă, se puneau pe ele şi se legau cu o pânză curată.

Se folosesc- frunzele tinere sau chiar mugurii sau ramuri tinere. Las fel se poate folosi frunza cu peţiol de la orice ramuri uscată sau proaspătă.

Compoziţie chimică: fructele conţin pectine, acizi organici, caroten, zahăr, vitaminele: B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, etc. Frunzele acizi organici, fragarină, vitamina C, etc.

Acţiune farmaceutică: frunzele- astringent, antidiareic, scade aciditatea gastrică, dezinfectant.

Se poate folosi la următoarele afecţiuni: frunzele- diaree, gastrită hipoacidă, pirozis. Frunzele au proprietăţi asemănătoare cu ale fructelor (diuretice, laxative) şi acţionează foarte bine asupra sistemului genital feminin, ameliorând menstruaţia (emenagog) şi masculin (în afecţiunile prostatei.

   Preparare: o linguriţă de frunze se pot pune la 250 ml apă clocotită. Se vor acoperi pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi.

 Fructele;

Compoziţie chimică: apă, glucoză, acizi liberi, albuminoide, caroten, tanin, cianină, acid succinic, acid salicilic, levuloză, cupru, calciu, fier, iod, potasiu, magneziu, fosfor. Vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E.

Acţiune farmaceutică: tonic stomahic, aperitiv, diuretic, depurativ, laxativ, răcoritor. Util în afecţiunile genitale feminine sau în cele ale prostatei. Este un tonic în astenii fizice şi intelectuale. Ajută la curăţirea organismului de toxine şi reziduri, lucru ce se observă chiar şi pe piele fiind indicat deci în toate dermatozele intern. Permite eliminarea acidului uric fiind util în gută şi reumatism.

Se indică la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace (preventiv), anemie, astenie, afecţiuni febrile, afecţiuni ginecologice, afecţiuni tiroidiene, amigdalită, arsuri gastrice, boli glandulare, boli intestinale, bronşite, cefalee, ciclu menstrual neregulat, cistită, colici renale, congestie pulmonară, constipaţie, dermatoze, diabet, dismenoree, dureri diverse, eczeme, enterocolită, gastrită hiperacidă, gută, hipertensiune, hipotensiune, inflamaţii urinare, insuficienţa transpiraţiei, gută, menopauză, nefrite, nevralgii dentare, obezitate, pielite, pirozis, prostată, răceli, răguşeală, reumatism, scarlatină, scorbut, spasme gastro-intestinale, stări febrile- infecţioase, temperamente biloase, tuberculoză pulmonară, tuse, uretrită.

Preparare:

Se consumă fructul crud sau suc, siropuri, dulceţuri, etc.

-1 linguriţă de muguri se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni din acestea pe zi.

-1 linguriţă de frunze uscate se pun la 250 ml apă clocotită: Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi în afecţiuni pulmonare (bronşită, răceli, tuse).

-2 linguriţe de frunze mărunţite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară şi se pot folosi la băi locale, cataplasme, gargară în conjunctivite, gingivite, stomatite, nevralgii dentare, răni, erupţii tegumentare.

-Tinctură- 50 g de muguri şi mlădiţe tinere se mărunţesc apoi se pun la 250 ml alcool alimentar de 70°. Se ţin timp de 15 zile apoi se strecoară. Se va lua o linguriţă de 3 ori pe zi.

Există gata preparate de către Plantextract Cluj-Napoca. Se va respecta dacă se folosesc acestea indicaţiile din prospect.

-1 linguriţă de frunze şi muguri se vor măcina apoi se va pune sub limbă pentru 10 minute. Se înghit apoi cu puţină apă.

-Zmeurata -este foarte utilă la tratamente şi se va lua tot câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi, la tratarea afecţiunilor interne. Se prepară din suc bine filtrat de zmeură în care se pune alcool alimentar la 40 grade. Se va consuma câte 1 lingură pusă în 100 ml apă de 3 ori pe zi.

-O altă metodă de preparare este următoarea: se pune 1 kg de zmeură zdrobită cu o furculiţă într-o damigeană şi se pune peste ea 1 kg de zahăr şi 500 ml apă. Se lasă la soare timp de câteva zile să fermenteze, timp în care se agită de 2 ori pe zi. În general este suficient să stea timp de 3-4 zile. Apoi se strecoară cu ajutorul unei pânze rezistente cu care se va putea stoarce reziduul. Se lasă la decantat reziduul încă 6-8 ore. Se scoate de pe drojdie cu ajutorul unui furtun, pentru a nu tulbura produsul. Se pune apoi 1 litru de alcool de 70 grade sau peste 90 grade. Se ţine 24 ore la rece, după care se mai filtrează o dată şi se trage in sticle. Se poate folosi la tratamente în diluţie cu apă, în tot cursul anului.

-2 linguriţe de fructe spălate se zdrobesc, se adaugă 1 lingură de cremă de faţă (de care aveţi şi 20-50 picături de suc de lămâie. Se întinde apoi pe ten şi se lasă 20 minute, după care se spală cu multă apă caldă. Este un remediu foarte util în cazul tenurilor grase.

Ca simptom tusea este mai putin periculoasa pe termen scurt, dar in final este distructiva, pentru organism tocmai prin cronicitatea sa si deci prin necesitatea unui tratament indelungat. Fumatorii se obisnuiesc cu greutatile respiratiei lor si nu iau in considerare ca aceste dificultati se accentueaza cu fiecare zi ce trece. Auzi pe cite un fumator spunind: eu, azi am tusit mai mult, dar poate fi si din cauza vremii; miine o sa-mi treaca. Sistemul acesta de autoamagire nu duce la nimic bun; mai mult, daca ne gindim la efectele nicotinei ca actiune chimica asupra organismului, vom vedea ca afecteaza (prin vasoconstrictie) circulatia singelui, cu consecinte destul de grave, mergind pina la o pareza, fenomene de dezorientare in timp si spatiu, chiar necesitatea amputarii unui picior (cazul arteritei).

Celor suferinzi de tulburari circulatorii de acest gen, le amintim expresia cunoscuta ce li se spune fumatorilor ca fiecare tigara fumata reprezinta un nou cui la cosciug.

Tratamentul va cunoaste mai multe etape si va fi specific fiecarei cauze declansatoare si intretinatoare a bolii, stadiului in care se afla boala si gradul de afectare a organismului celui in suferinta.

Prima recomandare este ca bolnavul sa se lase de fumat (stim ca cerem cel mai greu lucru).

sa mearga cit mai mult prin zone de parcuri, excursii in zone de cimpie si dealuri moderate ca inaltime si usor de parcurs.

sa faca o gimnastica respiratorie corecta.

un sport minim, o alergare pe o alee, va va da posibilitatea sa va apreciati capacitatea respiratorie si ce este mai interesant va fi ca dindu-va singuri seama de insufiecinta in care va aflati, veti lua hotarirea de a reduce fumatul.

Tratamentul bioenergetic presupune:

a) invatarea bolnavului cum sa respire; mai exact cum sa inspire si cum sa expire.

determinarea bolnavului sa vada ce inspira si ce expira.

sa simta ce se produce in el, in cadrul acestui ciclu (act respirator).

sa isi permita, cu timpul, sa perceapa si sa controleze din aproape in aproape, centimetru cu centimetru, modul in care aerul, umplind plaminii, face curatirea si energizarea de care are nevoie.

b) luarea de catre terapeut a contactului bioenergetic cu pacientul si crearea unei compatibilitati frecventiale de rezonante energetice.

Incepind cu respiratia; primul lucru va fi sa asezam pacientul cu fata spre rasarit iar noi ne vom aseza cu fata spre el la distanta cea mai convenabila astfel ca sa ne putem pune comod palmele pe cutia sa toracica, de o parte si alta a sternului (pe pieptul lui).

Orele cele mai bune de facut acest prim pas de invatare si tratare sint cele de dimineata, cam la ora rasaritului soarelui. Chiar daca soarele nu se vede din cauxa norilor pozitia de orientare a bolnavului va fi mereu aceasta, spre rasarit.

Daca este soare, lumina va scalda fata bolnavului, iar acesta va privi razele ce-l invadeaza. Va incepe prin a spune buna dimineata, soare! O data cu aceasta urare se vede cum pielea de pe fruntea sa se descreteste si pe fata ii apare un zimbet.

l Sugeram bolnavului sa-si aminteasca de o zi insorita din copilarie, cind era cald, era bine, era frumos, iar el se juca in plin soare.

l Cerindu-i sa priveasca razele ce vin spre el, ii explicam ca acestea sint facute din particule stralucitoare, ca nistre mici sfere pe care el le inspira ca fiind componente ale aerului tras in plamini. Constientizind ca asa stau lucrurile, el va fi indemnat sa vada mental cum odata intrata in piept aceasta sursa radianta, va face sa i se lumineze, de sus in jos, proportional cu inspiratul, toata cutia toracica.

El trebuie sa vada albul luminii care, pe masura ce coboara spre plamini (incepind de la nari in jos pina la baza pulmonara), face sa alunge intunericul si prin aceasta curatenie a negurei alunga si boala.

Invatam bolnavul sa vizualizeze o patura de aer luminos cum se intinde intii pe jumatatea din spate in cutia toracica (de 2-3 degete grosime), apoi ajungind la baza se asaza orizontal pina la peretele anterior toracic, unde sta putin, apoi urca prin fata plaminului si termina prin alta mica pauza (inspir in 3 timpi ca un suspin) dupa care, in expir, se arunca afara negura din mijlocul acestui invelis de lumina.

Daca pe parcurs, dupa prima sedinta sub supraveghere, credem ca am putea trece singuri la exersarea respiratiei, putem incerca dar mereu, cu prudenta si atentie la starea ce ne-o produce noua abordare.

Orice disconfort ne va face sa renuntam la indrazneala noastra si sa revenim la stilul vechi, stiut.

Concluzii:

Din aceasta purificare facuta prin respiratie, vom elimina o parte din boala prin inlocuirea ei cu forte proaspete si foarte binefacatoare.

In minte trebuie sa avem ideea de curat, ca atunci cind maturam un loc murdar si plin de negreala. Asa sa facem in propriul nostru corp – curatenie, dezintoxicare.

Ca metoda ajutatoare care da rezultate bune si intareste efectul respiratiei va recomandam sa:

luati un pahar de sticla, cu suprafata circulara (nu din cele cu fete drepte, incrustatii, aplicatii colorate etc.), pe care sa-l infasurati intr-o folie de staniol.

umpleti cu apa 2/3 din volumul sau.

asezati-l pe o farfurie alba, in centrul ei.

expuneti-l la soare timp de doua ore.

dupa acest interval sa beti apa din el, la inceput jumatate; il lasati inca o ora la soare dupa care beti restul.

Este bine ca atit timp cit veti face si aceasta procedura sa pastrati acest pahar numai pentru dvs. Tratamentul se face paralel cu cel de respiratie si pe toata durata acestuia.

Quercus petraea

Fam. Fagacee.

Denumiri populare: brumat, creţar, gorin, grădun, gurun, jip, stejar alb, stânjer, slodun, trifon.

Se foloseşte doar scoarţa.

Descriere- este un arbore înalt până la 40m cu trunchiul drept şi retidonul subţire. Frunzele sunt puţin sau mai lung peţiolate. Se foloseşte scoarţa şi ghinda.

În tradiţia populară: coaja conţine mult tanin şi se folosea foarte mult la tăbăcit. De asemenea la vopsit în negru şi galben în amestec cu sovârf, măr, leşie. Scoarţa se folosea ca leac la rănile învechite, numite în Banat “gance”. Se fierbea cu frunză de nuc pisată, ori cu frunze de piersic şi se ţineau mâinile sau picioarele în zeama aceia.

Cu negreala din gogoşile de frunze se ungea pecinginea. După ce se usca, se spăla cu oţet şi tratamentul se repeta până la vindecare.

Decoctul scoarţei se ţinea în gură contra durerilor de dinţi. Decoctul ghindei prăjite sau al scoarţei se lua contra diareei.

Compoziţie chimică: scoarţa conţine foarte mult tanin, derivaţi flavonici, substanţe peptice, săruri minerale, etc.

Acţiune farmacologică: astringentă, hemostatică, antidiareică, dezinfectant.

Preparare:

-Se folosesc 2 linguriţe de coajă mărunţită, care se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi.

-Cu 4 linguri de coajă mărunţită la 500 ml fiert timp de 15 minute se poate folosi la tratamente externe, după strecurare.

Se poate folosi la următoarele afecţiuni: alopecie, amigdalită, arsuri, ciclu abundent, colici abdominale, degerături, diaree, dureri de dinţi, faringite, hemoragii anale, hemoragii nazale, hemoragii uterine, hemoroizi, hiperhidroză, incontinenţă urinară, infecţii diverse inclusiv intestinale, leucoree, metrite, răni-pudră de plantă direct pe rană, răni purulente-ceai pus compresă pe pansament, stomatite, transpiraţia picioarelor, ulceraţii cronice ale pielii, vaginite.

Folosit de sute de ani ca unul dintre cele mai valoroase substanţe pentru tăbăcirea pieilor şi de asemenea în multe tratamente ale afecţiunilor omului sau animalelor această plantă este utilă şi astăzi. S-a dovedit ştiinţific că este foarte utilă în afecţiunile de mai sus şi probabil se va folosi încă mult timp de acum încolo.

Se maninca prea multa carne, grasimi si dulciuri

Incepind de prin anii ’50, alimentatia noastra s-a modificat profund, iar statisticile de pretutindeni arata ca se maninca prea multa carne, grasimi sau dulciuri. In acelasi timp, numarul celor afectati de maladii cardiovasculare este in crestere, acest lucru constituind una dintre cauzele principale ale mortalitatii intr-o serie de tari occidentale. Medicii au lansat deja un semnal de alarma si toata lumea a inceput sa evite grasimile. Pe de alta parte, au aparut deja alte probleme, intrucit grasimile si chiar si colesterolul insusi sint totusi indispensabile pentru buna functionare a organismului. 

Cele doua feluri de colesterol

Diferentele de comportament manifestate de colesterol sint determinate de proteina de care este legat.

Lipoproteinele sint cele care transporta colesterolul in sistemul nostru circulator. Cele de joasa densitate – LDL (low density proteins) transporta aproximativ 65 la suta din colesterolul sangvin, fiind responsabile de depunerile din artere.

Lipoproteinele de inalta densitate – HDL (high density proteins) sint un fel de eroi, deoarece ele distrug depozitele de grasimi de pe vasele sangvine si asigura circulatia colesterolului, fara a bloca arterele.

Care sint partile bune ale colesterolului

Toata lumea stie ca responsabil de atacurile vasculare, ateroscleroza si o multime de alte boli nu este altul decit colesterolul. Mai putina lume vorbeste insa de rolul lui esential in mentinerea starii de sanatate a organismului.

In timp ce colesterolul in exces este, intr-adevar, un pericol, lipsa lui este la fel de periculoasa.

El contribuie la metabolizarea carbohidratilor, intra in componenta tuturor membranelor din organism, este necesar pentru producerea hormonilor sexuali masculini si feminini, iar cel existent in piele este convertit, sub actiunea razelor de soare, in vitamina D. 

Cum folosim grasimile in alimentatie 

O buna alimentatie anti-colesterol nu inseamna deloc o alimentatie fara grasimi, ci din contra. Esential este ca acestea sa fie insa alese in mod judicious. Mentinerea ratiei zilnice de grasimi sub valoarea de 20-30 la suta din totalul caloriilor este vitala pentru mentinerea in limite normale a colesterolului. In acelasi timp, cantitatea de grasimi saturate nu va depasi 10 la suta. Grasimile saturate provin, cu mici exceptii, din surse animale, iar grasimile animale contin colesterol. Pe de alta parte, chiar daca un aliment nu contine colesterol, acest lucru nu inseamna ca el nu contine grasimi.

Se vor consuma deci alimente ce contin grasimi nesaturate, cum ar fi: pestele gras (somon, hering), untura de peste, ficatul de gisca sau rata, uleiuri polinesaturate (rapita, floarea-soarelui, porumb) si mononesaturate (masline, alune). Grasimile saturate vor fi evitate: carnea grasa, mezelurile, untul si produsele de patiserie, carnea fiind inlocuita, pe cit posibil, cu peste. 

Cum e la francezi

Statisticile din Occident arata ca francezii sint printre cei mai mari consumatori de grasimi, dar, in acelasi timp, ei sint cel mai putin atinsi de maladiile cardiovasculare. Acest paradox i-a facut pe cercetatori sa inceteze  vinatoarea colesterolului si pactizarea cu el.

Dupa cum se stie, antioxidantii neutralizeaza radicalii liberi, diminuind astfel riscurile maladiilor cardio-vasculare. Printre antioxidantii cei mai puternici se numara polifenolii, care se gasesc mai ales in simburii de struguri si in… vinul rosu. Acesta este, fara indoiala, unul dintre factorii ce explica paradoxul francez: doua sau trei pahare de vin rosu pe zi (nu mai mult) asigura o cantitate suficienta de antioxidanti. 

Ce alte alimente si nutrimenti reduc nivelul de colesterol

Printre alimentele care reduc nivelul de colesterol se numara: cerealele complete, care permit evacuarea colesterolului in exces la nivel intestinal, vegetalele din familia cruciferelor (conopida), vinetele, lintea, fasolea, soia, ceapa si usturoiul.

Licopenul continut in tomate este de asemenea un antioxidant foarte eficient, mai ales daca tomatele sint fierte. Fructele si legumele contin si ele principalele vitamine antioxidante: provitamina A, vitamina C si vitamina E.

Cresterea colesterolului e generata si de alti factori

Colesterolul nostru nu provine numai din alimentatie. Ceea ce absorbim noi reprezinta doar 20-30 la suta din stocul nostru. Restul de 70-80 la suta este fabricat de propriul nostru organism. Dar si in acest program personal de fabricare exista anumite diferente, datorate unor factori precum: factorii genetici si alimentatia. In acelasi timp, exista numeroase cauze care produc cresterea nivelului de colesterol: fumatul, cofeina, stresul, medicamentele, aditivii alimentari sau poluarea mediului inconjurator.

Silybum marianum Fam. Compositae

În tradiţia populară: cultivată prin grădinile ţărăneşti. Rădăcinile, frunzele şi fructele s-au folosit în medicina populară în boli de ficat şi splină.

În Vrancea la Nereju, sămânţa “ursită” se punea în rachiu de tescovină şi se lua pentru argint.

A fost un leac obişnuit pentru armurare (sifilis), de aceia se cultiva în grădinile ţărăneşti din multe zone.

Descriere- este o plantă de cultură anuală sau bianuală de origine mediteraneană, rar sălbatecă la noi, înaltă de 0,5-1,5m cu tulpina dreaptă, ramificată pubescent. Frunzele sunt alterne, mari, glabre, pătate cu alb, lungi de 8,15cm al căror nervuri secundare, cât şi cea principală se prelungesc cu câte un ghimpe mai lung, între care se găsesc numeroşi alţii mai scurţi; nu au peţiol fiind amplexicaule. Florile grupate în antodii mari (4-5cm) sunt tuberoase de culoare roşie. Înfloreşte din iunie până în sept.

Se folosesc fructele achene lungi de 6-8mm recoltate la complecta lor maturitate.

Compoziţie chimică: conţine substanţe amare, amine, tanin. La început s­a crezut că această plantă conţine doar silimarină, dar ulterior s­a descoperit că această substanţă este compusă din derivaţi flavonoidici ai coniferolului.

Acţiune farmacologică: hepato-protectoare, favorabilă în tratamentul cirozei, hepatitelor, insuficienţei hepatice, cât şi în intoxicaţiile cu ciuperci (alfa-amanitină şi faloidină) substanţe existente în ciupercile otrăvitoare. Frunzele se pot consuma în salate fiind un stimulator al stomacului şi totodată un calmant.

Preparare: întrucât  vorbim doar de seminţele care se comercializează le centrele plafar, vom spune doar prepararea acestora.

La 250 ml apă clocotită se va pune doar o linguriţă de seminţe proaspăt măcinate. Este foarte important să se macine doar în momentul în care se prepară pentru a nu se oxida. Se acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. Este bine ca prima să fie consumată dimineaţa la trezire, înainte de micul dejun, apoi se va sta culcat pe partea dreaptă timp de 30 minute, după care puteţi să vă continuaţi activitatea de peste zi. Cealaltă cană se bea în două reprize înaintea meselor cu 15 minute.

Cura cu acest ceai durează 15-20 zile, apoi se va face o pauză de 15 zile şi se poate relua.

Frunzele se pot consuma verzi la salate fiind foarte utile în afecţiunile digestive sau cele interne.

Tinctura-­ se macină seminţele (50 g) şi se vor pune într-­o sticlă care se poate închide ermetic împreună cu 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se ţine la temperatura camerei agitând des. Se strecoară apoi şi se filtrează. Se pune în sticle mai mici la rece unde se pot ţine timp de 2 ani.

Administrare: se poate lua singură sau în diferite asociaţii cu alte tincturi în funcţie de afecţiunile care le are omul. Se pot lua între 10 picături­ o linguriţă care se vor lua cu 15 minute înainte de mesele principale. Este foarte bine ca după ce se ia să se stea culcat pe partea dreaptă, mai ales dacă se ia pentru ficat. După 20 zile de tratament se va face o pauză de 15 zile şi apoi se poate relua.

Praf: se macină fin seminţele şi se va pune un vârf de cuţit de praf sub limbă. Se ţine timp de 10 minute, după care se va înghiţi cu puţină apă. Se ia de 3 ori pe zi . La 20 de zile se face de asemenea o pauză de 15 zile, după care se poate relua.

Este util la următoarele afecţiuni: afecţiunile splinei, boli ale ficatului foarte diverse, bolile vezicii biliare, cancer (diminuează efectele secundare în cazul tratamentului chimioterapică), ciroze, constipaţie, digestii dificile, dispepsie, hepatite cronice, hemoroizi, hipertensiune arterială, icter, infecţii hepatice, insuficienţă hepatică, ipohondrie, litiază biliară (cu turiţă mare şi ulei), menoragii, varice, vărsături.

Este indicat să nu se supra dozeze şi să se facă o pauză după 20 de zile de tratament. În cazurile în care nu se poate indica tinctura (din cauza alcoolului) se vor folosi sub formă de praf aceste seminţe.

Este o plantă care nu trebuie să fie neglijată atunci când există o afecţiune a ficatului. Se poate de asemenea încerca în afecţiunile splinei şi pancreasului.

Face parte dintre afectiunile reumatismale, alaturi de artrita, guta si reumatism muscular.
Artroza este o boala a articulatiilor, care se instaleaza o data cu varsta. Ea provoaca deformari ale articulatiilor si dureri locale, datorate mai ales ciocurilor osoase. Boala este metabolica.
Forma acuta se manifesta prin febra, frison si dureri vii articulare. Articulatiile se umfla si devin rosii.

Masuri profilactice si de tratament
Se recomanda alimentatia saraca in carne, bogata in legume. Se vor reduce sarea si dulciurile care favorizeaza obezitatea. Hrana trebuie sa fie alcalina si fara grasimi. Bolnavii grasi trebuie obligatoriu sa scada in greutate. Se va evita alcoolul.
In inflamatiile acute, se aplica gheata local. In cazul inflamatiilor cronice, se aplica diverse cataplasme calde.
Sunt indicate cataplasmele cu branza de vaci, faina de mustar, cartofi, grau pisat si argila.
Ceaiul de papadie si salata de hrean au un efect benefic.
Se mai recomanda bai cu uleiuri esentiale de eucalipt, sunatoare, cimbrisor, Iemn de santal, bai cu paie de ovaz si flori de fan, ceai diuretic de flori de tei, de urzica si de verbina, ceaiuri antiinflamatorii de sunatoare si cimbrisor. In cazul gutei, este recomandat ceaiul de mesteacan (coaja) sau de urzici.

De cele mai multe ori asociem postul cu recomandarea diverselor religii, insa, din punct de vedere medical, o perioada de relaxare si repaos pentru aparatul digestiv este propice si iti intretine organismul la o limita inferioara din punctul de vedere al abuzului de alimente de origine animala.

Restrictia si abstinenta nu sunt impuse doar de preoti, ci pot fi foarte des recomandate de medic. Oricare ar fi motivatia proprie, alege postul pentru a-ti intretine corpul intr-o forma buna. Se recomanda sa tii post o data pe saptamana, acest lucru insemnand mancare usoara, vegetala, fara prajeli, fumat, alcool si chiar fara activitate sexuala. Aceasta zi de repaus va ajuta organismul sa se refaca.

Daca vrei sa urmezi o cura simpla de dezintoxicare, alege o perioada mai lunga din an (pana la o luna) in care sa tii o dieta care se bazeaza, din punct de vedere alimentar, pe principiul postului. Consuma legume, fructe, seminte, paine integrala, soia si miere in loc de zahar. Poti exclude sarea, legumele fiind capabile sa asigure corpului necesarul zilnic de clorura de sodiu.

In conditiile in care suferi de diverse boli, postul trebuie inceput si poate dura doar perioada avizata de medic.   

Exista si notiunea de post terapeutic, care se refera la excluderea totala a hranei. Diferenta dintre postul terapeutic si cel negru este ca, in primul caz, apa este admisa, chiar si “apa de zarzavat”.

Aceasta din urma se refera la un preparat din frunze fragede de varza, urzici, papadie, morcovi, telina, cartofi si orice alte legume care, taiate marunt, sunt puse intr-un vas cu apa. Toate sarurile solubile trec prin apa. Se pastreaza la rece si se bea zilnic, dand senzatia de satietate, somnul se instaleaza mai usor si te vei simti mai odihnita si mai revigorata.

Ideea unui post terapeutic porneste de la faptul ca, atunci cand esti bolnava, nu simti nevoia sa mananci. Astfel, organismul se apara prin relaxare si odihna si, printr-o dieta adecvata, elimina toxinele acumulate.

Solanum melongena.Fam. Solanaceae

Denumiri populare: godină, pătlăgea, tomate, vinete.

În tradiţia populară: fructele se foloseau contra hemoroizilor. Se tăiau de-a curmezişul, ca nişte rotile mici, se opăreau, apoi cu apa în care se opăreau, căldicică, se făceau spălături, iar pătlăgelele se legau local.

Compoziţie chimică: apă 92%, protide, lipide, glucide, fosfor, magneziu, calciu, potasiu, sulf, sodiu, clor, fier, mangan, cobalt,  zinc, cupru, iod, vitaminele: provitamina A, B1, B2, C, PP. Scopoletin şi scoparon, tripsină, care ajută la calmare nervoasă.

Acţiune farmaceutică: puţin nutritivă- doar 29 de calorii la 100 g, antianemic, laxativ, diuretic, stimulent hepatic şi al pancreasului, calmant, reduce tumorile, previne cancerul în special la stomac datorită tripsinei. Normalizează tensiunea arterială.

Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, afecţiuni cardiace, anemie, antireumatic, arsuri, artrită, cancer la stomac, constipaţie, convulsii, dureri, epilepsie, eretism cardiac, hemoroizi, hipercolesterolemie,  lumbago, nervozitate (scopoletin şi scoparon), oligurie (insuficienţa secreţiei de urină), reumatism, scrofuloză.

Preparare:

-Se va tăia vânăta în feliuţe subţiri după care se va pune cca. 50g în 250 ml apă. Se va fierbe apoi 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri din acestea pe zi în cure de mai lungă durată.

-Tinctură- Se va pune o vânătă tăiată feliuţe foarte subţiri în alcool alimentar de 70°. Se va ţine timp de 15 zile, timp în care se va agita de mai multe ori pe zi. După 15 zile se strecoară. Se va lua înainte de mese cu 15 minute câte o linguriţă în diluţie cu puţină apă în cure de mai lungă durată la afecţiunile de mai sus.

-Vin, un litru în care se va pune 50 g de vânătă tăiată mărunt. Se va ţine timp de 8 zile, după care se va strecura şi se va putea consuma câte 50 ml de trei ori pe zi în cure de lungă durată.

-La orice masă se poate consuma vânătă sub diferite forme culinare în special cu ulei.

-Extern se poate aplica oricare din procedeele de mai sus. Pentru calmarea durerilor cel mai bun este cataplasma cu vânătă fierbinte sau tinctura.

Madonna? Un adevarat guru al universului dietelor. Vedeta urmeaza o dieta formata in principal din fructe, legume, cereale integrale si peste.Iar secretul ei sta in uleiul de in! Fiind foarte bogat in omega 3, uleiul de in accelereaza arderea grasimilor. Ca s-a dovedit exprem de eficient in ce o priveste pe Madonna, se vede, nu?